Fotosofie
Cerul a ieşit afară
Din cuvânt abia se vede:
Incurabil de primăvară
Convalescent de verde
Costel ZĂGAN: Poeme infracționale
NAIVITATE
În
fiecare
dimineaţă
Azvârl
cât
colo
Masca nopţii
Şi
neavând
încotro
Toată
ziua
Calc
în
stele
INIMA NOPŢII
Cum
simt
tăcerea
Târându-se
De-a lungul
pereţilor
Camerei mele
somnoroase
Mă arunc
În
primul
poem somnambul
disponibil
Şi
tule-o
frăţioare
De-a
latul
nopţii solare
POEM DE MUTAT MUNŢII DIN LOC
Parcă
visul
s-ar
furişa
Din
măruntaiele nopţii
În
noaptea fragedă
a
trupului
Parcă stelele
vijelios
se-nalţă
din
veşnicia sufletului
Visez şi zbor
Dintr-un vis
în
altul
Parcă
visul
mi-ar
ascunde-n cuvinte
înaltul
Parcă
norii
trec
Parcă
munţii visează
POEZIA NU-I UN STOMAC
Poemul se revoltă
Niciun
cuvânt
NU exprimă
adevărul
Niciun adevăr
NU
se limitează
la
cuvânt
ULTIMA TOPICĂ
Firesc
Poezia
extremă
Se
învecinează
cu
tăcerea extremă
Cu
moartea
adică
Nu
Cu
Dumnezeu
O
tăcere
mai
mică
NE AŞTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE
Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima revoltă
a
îngerilor
Cerul
Îşi întinde
aripile neliniştite
De la
primul
la
ultimul înger
Dumnezeu
cu
fitilul fulgerului
în
mână
Ezită
Oare
E suficient albastru
Pentru
o
Apocalipsă
Cât
de
cât
Normală
ADAM N-A FOST MATEMATICIAN
Poate
că
trei
Este
adevărata
poartă
a
infernului
Îmi
şopteşte
singurătatea
Deschizând
ochii
C-o
lacrimă
CURCUBEUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR
S-a amânat
vizita de lucru
a
lui
Dumnezeu
Bacovia
mătură tacticos
ultimele rămăşiţe
Violete
ale
mileniului doi
Hai
Doamne
mai repede
Că
mi-e sete
Şi
nu
mai este
nici
Iarbă verde
pentru
picnicul-de-apoi
NENEA IANCU REDIVIVUS
N-am
dreptate
Un procuror
un avocat
un judecător
Şi
bineînţeles
un poliţai
Pun
la cale
Justiţia nereperată
a
poporului român
Şi
cum
spuneam
Adevărul trece
minciunile
rămân
POEZIA KILOMETRUL ZERO
Tot
mai
indiscretă
Liniştea
La
sfârşitul fiecărui
poem
Mai
rupe
câte-o
bucată
Din
cutia
Pandorei
PARADOXALA DEMISIE A LUI NERO
Aşa
cum
a
promis
cerşetorilor
De la
porţile
Romei
Nero
şi-a
dat
demisia
În
cele
mai incendiare
versuri
scrise
vreodată
Ha-ha-ha
Se
distrează
cititorii
Purtând
d-ici-colo
În
bibliotecile
larg
deschise
ale
ochilor
Tot
scrumul
perfect
al
antichităţii
INFLAŢIE DUREROASĂ
Nu
doar
că
mă
rog
Să
nu-mi
crească
aripi
Ci
zilnic
Le
smulg
din
rădăcini
Pană
dureroasă
după
pană
dureroasă
Zadarnic
însă
A
doua
zi
trebuie
S-o
iau
de
la
capăt
–––––––––
Costel ZĂGAN
Mai 2020
