COSTEL ZĂGAN
Poezia și lucrurile
Artă poetică în mers Totul se depune
precum nisipul pe fundul mării Răsă
ritul şi amurgul ploaia şi timpul pro
babil omul şi animalul pasărea şi în
gerul Păşesc pe versuri din ce în ce
mai elegante Parfumul tăcerii răsună
ca o tobă a simţurilor Simt deci scriu
Scriu deci tac
(EREZII DE-O CLIPĂ II)
***
Erezii second-hend II
singurătatea sângerează ca o piatră
aruncată de-un înger lovit sufletul
se bucură-n tăcere
cine câştigă
a pierdut
deja
totul
mă
caut
unde
nu
m-am ascuns
niciodată
În
aceste
poeme
abia
cicatrizate
(ODE GINGAŞE)
***
Erupție
Durerea răstoarnă munții
vulcanii dorm în cuvinte
pe lucruri pecetea frunții
de noi îmi aduce-aminte
Vulcanii dorm în cuvinte
lava în suflet mă doare
mă întorc și merg-nainte
prin cer am ieșit la mare
Lava în suflet mă doare
pe lucruri-i pecetea frunții
că ești mic sau că ești mare
durerea răstoarnă munții
Vulcanii dorm în cuvinte
noi tăcem cu luare-aminte
(CEZEISME II)
