EREZIA DE-A TE NAȘTE ROMÂN
Ca pe cea mai curată lacrimă din Ochiul Universului Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor Și nu credeam că voi ajunge vreodată să-i fiu poetul deplin Pururi tânăr înfășurat în versuri cobor de pe baricadele tăcerii iar unde-am ajuns De la Dunăre la Tisa România plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De ciocoi și strâmbătate Vai de biet Român săracul De ce Doamne nu-l ia dracul Trage-n brazdă ca un bou Schimbă-l Doamne și-l fă nou COSTEL ZĂGAN (din antologia DOR DE EMINESCU, 2019)
