POETUL DE APOI

Lui Ștefan Doru Dăncuș

Mă împiedic de cer și pietre

mă împiedic de copilărie Doamne

aceasta nu-i ușa raiului Petre

mersul și zborul să-l condamne

Mă împiedic de copilărie Doamne

mă împiedic de toți și de toate

sunt copil de-o mie de toamne

timpul întotdeauna are dreptate

Mă împiedic de toți și de toate

aceasta nu-i ușa raiului Petre

ce altă ușă merge ca pe roate

mă împiedic de cer și de pietre

Mă împiedic de copilărie Doamne

de cupa cu otravă din palme

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II