RUGĂ

 exişti pentru a spune-Sunt!

Sfiţească-se paşii cuvântului Tău

Fie voia Ta în abisul tăcerii

În cer şi pe pământ

Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l

Din eternitate în eternitate

Aceeaşi închipuire metafizică

Şi ne iartă nouă nemurirea

Şi toamna singuratică din priviri

Şi nu ne duce pe noi în durere

Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

Diana Mihaela Zăgan - Rugă - Poezia (2001)

Tu

Îmi place

Comentează