EREZIILE LUI COSTEL ZĂGAN

Costel ZĂGAN

 O DE TREI ORI O 

Inexistenţa se zbate în ghearele genezei fără supărare poporul îşi pupă eroii în fund de câte ori are ocazia şi bineînţeles galeria de ocazie aplaudă frenetic tot de-atâtea ori nestingherită copilăria îşi duce degetul la gură şi primăvara începe să gângurească cu biberonul ei verde la ureche Doamne fericit este copilul că nu s-a născut fericit o de trei ori fericit trei doi unu start

CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE

 Copiii întorc istoria pe dos caută se caută printre visele oamenilor mari nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec toate cuvintele lumii cuvântul mamă îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n picioare se naşte un copil

 COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU

 Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă iată şi la această înălţime cuvintele m-au ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi pe Dumnezeu taci şi zboară 

AERODROMUL ÎNGERILOR 

Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar în cer aşa că între două poveşti pământul vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat cu ambele aripi să nu rămână niciun spaţiu gol între două vise oricât de depărtate ar fi copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi pe umerii părinţilor le-ajung(e) povara zilei de mâine şi vidul din contul bancar şi zâmbiţi odată nicio copilărie nu se repetă 

EUFONIE PARADOXALĂ 

Cine în afara iubirii ar avea destulă delicateţe să poată trezi un copil soarele se rostogoleşte de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuş Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame sufletul nu se poate hotărî cele două braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul în dreptul ochilor orizontul se întinde de la un capăt la altul ca un fluture ca un surâs

 BLÂND CA O JUCĂRIE

 Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura cel plecat călător se numeşte iar cine se întoarce oaspete al amintirii va fi de pildă şi eu încep să văd copilăria prin ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă vreun copil într-adevăr mă vede şi pe mine sau vede numai jucării mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne 

MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE

 Servesc copilăria îi execut toate ordinile şi capriciile întocmai de dimineaţa până iarăşi dimineaţa şi când dorm şi când iubesc şi mai ales când visez voinţa mea pre limba copilăriei şi când tac tot pe ea o ascult bătrâne spre posteritate fuga marş n-ai înţeles culcat iluzii pierdute la joasă înălţime drepţi se intonează imnul trei iezi cucuieţi şi-acum urlă ajunge marş la loc 

(Din volumul Costel Zăgan, Erezii second hand,  Editura AXA, 2014)