ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ

 Costel Zăgan 03.07.2022

1.MINUS PRIMA ZI

Este tot mai greu să fii profesor în ţara asta: o ţară condusă de nişte analfabeţi! Nişte analfabeţi care nu ţin cont de nimic: nici de trecut, nici de prezent, nici de viitor!

Cu fiecare zi suportată, am ajuns să vedem în moarte unica salvare!

Pentru că cei care ar trebui să ducă România în viitor, sunt de fapt călăii României. Deci, şi-ai noştri, implicit!

Şi odată cu noi sunt traşi pe roata istoriei contemporane nu doar Horea, Cloşca şi Crişan sau Gheorghe Doja, ci şi cei care nu au ştiut niciodată de frică în faţa duşmanilor ţării: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara!

Sunt condamnaţi acasă de proprii lor strănepoţi!

Halal strănepoţi, n-am ce zice, pur şi simplu! Îţi îngheaţă mintea de atâta neghiobie diriguitoare!!!

Doamne, cum de i-ai suportat atâta timp în grădina Ta?

Se ofilesc nu doar florile, dar şi buruienile când îi simt prin preajmă!

Jeg politic.

Excremente naţionale.

Casa Poporului este toaleta României: ce urât pute, Doamne!

(din volumul „Antimemoriile unui profesor de română”)