CAIETUL CU FERESTRE SPARTE

  Subiectul zilei:  Waterloo 18 iunie 1815: Napoleon Bonaparte a fost înfrânt la Waterloo de Ducele de Wellington şi de Gebhard von Blücher, fiind forţat să abdice Erezie de bronz Peste capetele noastre înfierbântate un băieţel de bronz face pipi E noap te şi prin lunetă admir Bătălia de la Waterloo De pe lună istoria-i ca o apă trecut prezent şi viitor simple valuri Autre chose Je perds mon temps tu perds ton temps Tout le monde y gagne O fetiţă de aur face kk Merci mademoiselle Merci monsieur avec plaisir poezie  de  Costel Zăgan  din  Erezii de-o clipă II  (2018)

  Am văzut amintirile cum se spală cu sângele meu pe mâini și n-am nicio dovadă că mai trăiesc din brațele fericirii mi-am luat crucea și dus am fost cu viteza luminii locuiesc între cer și pământ liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul totuși în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei iartă-i Doamne că nu știu cine sunt deși proști ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt n-am văzut niciodată Doamne când mă uit în oglindă îmi vine să scot pistolul Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

 Ajuns în această lume cu mandat de aducere îmi recunosc vina sunt român din tată-n fiu n-am cum să ies din această închisoare limba română libertatea mă sufocă excelentă remarcă dom judecător că toată ziua-bună ziua îmi dau aere de latin sadea da recunosc am geniul inimii vorba lui Nietzsche adevărul meu umblă gol-gpluț ca și România patria mea mortală Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

  Nu poţi lărgi orizontul ignorându-l, nu răsar stele acolo unde nu este cineva să le admire! Cine-şi înalţă ochii spre cer este gata să pună prima întrebare: DE CE OMUL? Costel Zăgan

  PE CONTRASENS VIAȚA LA ȚARĂ ARE O DUHOARE ORIBILĂ De când m-am născut și până nu demult, am considerat viața la țară asemenea raiului pe pământ! Însă cum fericirea are o durată scurtă, extrem de scurtă chiar, viața mi-a fost întoarsă pe dos de-o duhoare insuportabilă! Vecinul meu, nu-i dau numele, persoană importantă și cu oi fără număr, din motive numai de el cunoscute, a sacrificat un biet vițel, că bou nu era, cu toate că duhoarea ce-o emană întrece orice bovină: cu două ori mai multe picioare! În fine, aceasta are, să zicem, mai puțină importanță. Restul însă pute rău, foarte rău! Pentru că, dimineața, la prânz ori seara - casa mea și grădina din jurul ei sunt închingate într-o duhoare fără limită!Explicația? Dulăul vecinului cu pricina încearcă să termine cadavrul vițelui, însă are ce mânca , probabil, încă o săptămână! Iar duhoarea mi-a schimbat toată filozofia despre viața la țară. Oricum mâncarea și viața, aici, nu mai au niciun gust! Sesizez, pe această cale, Direcția Județe

 Am foarte mulți prieteni, însă niciunul nu-i om. Costel Zăgan

  gravitația albastrul cel mai înalt pământ doar adânc Costel Zăgan

  Din jurnalul lui Dio By Costel Zăgan on 13 Feb 2014     28 iunie 1972.Mai sunt două zile până când voi pleca în tabăra de pionieri Amara. Aceste două zile vor trece ca două veacuri. Le aştept "plecarea" cu nerăbdare şi înfrigurare.    29 iunie. Astăzi trebuia să merg la circumscripţia sanitară din Aluneni pentru a primi fişa pentru plecarea în tabără. Dar datorită ploii din noaptea precedentă (plouă şi-acum!)  , bănuiesc că autobuzul nu va veni.    30 iunie. Împreună cu Tomiţă, partenerul meu în "voyage"-ul Amara , ne-am deplasat în Aluneni , din cauză de fişă medicală. Ne-au mai supus unui control medical amănunţit! Fişele noastre urmând să le ridice un tov.profesor, ce le va înmâna la rândul lui profesorului Lăcătuşu Ioan.    1 iulie. La ora 8 am plecat la autobuz. Acesta s-a făcut aşteptat încă o jumătate de oră.  Iar distanţa dintre satul nostru, Principele Mihai şi Botoşani mi s-a părut astronomică. Însă mă înşelam amarnic: infinitul abia urma să-l străbatem!