POEMUL DE LUNI E GRĂBIT

 Deschid gura și dragostea îmi umflă pieptul

O să pleznesc ca un balon de săpun Mândrie

și prejudecată Ia mai lăsați-mă-n pace Orici

ne-i cu poezia pe care o merită Ești bun Reci

tă-mă dintr-o bucată Nu-mi ciopârți sufletul

ca pe-o cioată putredă Lasă-mă pe mine să-mi

aleg soba Tu doar aruncă-mă-n foc De rest

 are

 grijă poezia

Costel Zăgan, JURNAL DE VAGABOND