Promit că începând de luni voi scrie
numai poeme pline de speranță
de lumină gata să îmbrace orice om
de dragoste împărtășită de toată lumea
simt deja cum degetele încep să ardă
în cuvinte din ce în ce mai înflăcărate
buzele rostesc numai versuri îmbătate de iubire
tăcerea sărută pe toată lumea
îmbujorată din cap și până la picioare
ahoe
că-i voie
Costel Zăgan, Jurnal de vagabond
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu