POEM ÎN AVANPREMIERĂ

 Promit că începând de luni voi scrie

numai poeme pline de speranță

de lumină gata să îmbrace orice om

de dragoste împărtășită de toată lumea

simt deja cum degetele încep să ardă

în cuvinte din ce în ce mai înflăcărate

buzele rostesc numai versuri îmbătate de iubire

tăcerea sărută pe toată lumea

îmbujorată din cap și până la picioare

ahoe

că-i voie

Costel Zăgan, Jurnal de vagabond