TĂCERE-N VERS

 război și pace leagăne fără copii raiul sau iadul Costel Zăgan

 Vai nu sunt în stare nici măcar să valorizez cerul din noroaiele istoriei naționale ce să mai vorbesc despre tezaurul folcloric din sudoarea în versuri a țăranului român de pretutindeni dacă poftim satul românesc nu-i decât un muzeu cu exponatele date pe invizibil iar sentimentele materne ale ultimei fecioare de la țară seamănă izbitor c-un tablou nesemnat Grigore Alexandrescu cum să mai trăiești dacă și arta a luat-o razna cum să nu te revolți taman în timpul liturghiei când Dumnezeu ia chipul nebunului satului cum să nu urli de plăcere dacă ninsoarea refulează în primul vers de dragoste fără pic de rușine COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014

COSTEL ZĂGAN * Nu-s normal? Păi, pe asta mă bazez! * Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbușim! * Virtute: să faci bine, din viciu.  

 Unde-i sufletul amice ce prăpastie -l ascunde dacă vrei să se ridice să o facă dar de unde COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 viața ca haiku sângele cuvintelor inima mării COSTEL ZĂGAN

  Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doare Despre sânii tăi în floare toate florile-mi vorbesc dragostea care pe care demon cu chip îngeresc Toate florile-mi vorbesc ceru-mbracă-n stele cheiul dorul meu prea omenesc despre tine înfloreşte teiul Despre sânii tăi în floare îngerii nu pot să zboare (din volumul „Cezeisme II”)