OCHIUL ZILEI

 Poezia nu-i acasă

poezia unde-i oare

cerul stelele își lasă

mâna care scrie moare


Poezia unde-i oare

poezia nu mai este

tăcerea fără hotare

mă duce în poveste


Poezia nu mai este

cerul stelele își lasă

pe pământ altă veste

poezia nu-i acasă


Veșnicie muritoare

poezia unde-i oare


COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

EREZIA ARTEI

Imagine
 Vai nu sunt în stare nici măcar să valorizez cerul din noroaiele istoriei naționale ce să mai vorbesc despre tezaurul folcloric din sudoarea în versuri a țăranului român de pretutindeni dacă poftim satul românesc nu-i decât un muzeu cu exponatele date pe invizibil iar sentimentele materne ale ultimei fecioare de la țară seamănă izbitor c-un tablou nesemnat Grigore Alexandrescu cum să mai trăiești dacă și arta a luat-o razna cum să nu te revolți taman în timpul liturghiei când Dumnezeu ia chipul nebunului satului cum să nu urli de plăcere dacă ninsoarea refulează în primul vers de dragoste fără pic de rușine COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014
Citiți mai multe