EREZIA DE-A TE NAȘTE ROMÂN

 Ca pe cea mai curată lacrimă

din

Ochiul Universului

Dumnezeul geniului

m-a sorbit din popor

Și nu credeam

că

voi ajunge vreodată

să-i fiu

poetul deplin

Pururi tânăr

înfășurat în versuri

cobor

de

pe

baricadele tăcerii

iar unde-am ajuns

De la Dunăre la Tisa

România plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De ciocoi și strâmbătate

Vai de biet Român săracul

De ce Doamne nu-l ia dracul

Trage-n brazdă ca un bou

Schimbă-l Doamne și-l fă nou

COSTEL ZĂGAN

(din antologia DOR DE EMINESCU, 2019)