La Mulți Ani,

LEO BUTNARU!

(5 Ianuarie 1949)

Așa amuțit-a Zarathustra

(Leo Butnaru)

Din resemnare

nu din orgoliu

ar fi necesar să se decreteze o eternitate de doliu

pentru gurile închise

pentru cărţile nescrise din varii motive

bineînţeles că cele mai multe injuste tragice. Eternă zi de doliu

pentru Odiseele şi Iliadele nescrise din cauza decimării antichităţilor

sau pur şi simplu – poeţilor care neavând vocaţie de mahăr sau caporal

n-au subordonat decât propoziţii – fapt ce

nu prea interesează lumea trăitoare în legea lupului

bolborosind ca şi inconştienţă pseudopsalmul despte paradisul în care

leul se va culca alături de miel (acesta cică

rămânând întreg...) – mitologie... că

d e b o r d o l o g i e – absurdul trecând peste marginile plauzibilului

ceva de dincolo de lumină şi (de) întuneric (ca

să spun şi eu un început de basm pentru-adormit discipolii – adică

Mitzurile – celui cu Aşa amuţit-a Zarathustra (antichităţile poeţii...)

pe deasupra mai şi orbind ca Homer Milton Borges... (pentru că

bucuriile nu se nasc odată cu omul dar

tristeţile – probabil da...) — cu Leo Butnaru.