luni, 9 ianuarie 2023

IUBIREA CA ANTIDESTN


Mi-au ghicit viitorul
în
palma întunecată a focului
mâna mea stângă
Şi
de-atunci
scriind
cealaltă mână
A-nceput
cu stele să plângă
Costel Zăgan, Ode gingaşe

la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

COSTEL ZĂGAN

  Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă do...

  • POEM ÎN AVANPREMIERĂ
     Promit că începând de luni voi scrie numai poeme pline de speranță de lumină gata să îmbrace orice om de dragoste împărtășită de toată lume...
  • GÂNDURILE UNUI VAGABOND
     * Eu nu caut de mâncare, eu caut de aventură.  * Cum o țip din casă, nu se mai aude nimic. * Forma ta e poezia, a mea - iubirea. * Cartea: ...
  • POEMUL DE LUNI E GRĂBIT
      Deschid gura și dragostea îmi umflă pieptul O să pleznesc ca un balon de săpun Mândrie și prejudecată Ia mai lăsați-mă-n pace Orici ne-i c...