MARIN TARANGUL, PREDICI PROFANE, 1997
Vreau să spun că, în clipa în care înfulecă, omul își înghite simultan și actul privirii, își mănâncă privirea!
(CRATIMA POEZIEI)
viața ca haiku sângele cuvintelor inima mării COSTEL ZĂGAN
Postări populare de pe acest blog
FĂRĂ ARIPI
Unde-i sufletul amice ce prăpastie -l ascunde dacă vrei să se ridice să o facă dar de unde COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
FRIEDRICH NIETZSCHE, ECCE HOMO
*** Care a fost până acum cea mai mare obiecție împotriva existenței? Dumnezeu. *** Trăiesc pe propriul meu credit, poate că-i numai o prejudecată că trîiesc? *** Eu nu resping idealurile, îmi pun pur și simplu mănuși în fața lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu