Cu cât mă-ndepărtez de mine
cu-atât mi-e sufletul mai mare
de gândul meu cuvântul plin e
din strofa asta când răsare
Costel Zăgan, Ia catrenul, neamule!
EREZIA ARTEI
.jpg)
Vai nu sunt în stare nici măcar să valorizez cerul din noroaiele istoriei naționale ce să mai vorbesc despre tezaurul folcloric din sudoarea în versuri a țăranului român de pretutindeni dacă poftim satul românesc nu-i decât un muzeu cu exponatele date pe invizibil iar sentimentele materne ale ultimei fecioare de la țară seamănă izbitor c-un tablou nesemnat Grigore Alexandrescu cum să mai trăiești dacă și arta a luat-o razna cum să nu te revolți taman în timpul liturghiei când Dumnezeu ia chipul nebunului satului cum să nu urli de plăcere dacă ninsoarea refulează în primul vers de dragoste fără pic de rușine COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014
Comentarii
Trimiteți un comentariu