EREZIA ORIZONTULUI DE LA GENUNCHIUL BROAȘTEI

Păi se observă şi cu ochiul liber

Occidentul ne vede când la micro

scop când prin telescop O fi patria

doar un capriciu al marilor singuratici

ai lumii Cu frica în sân

mai pendulăm între Est şi Vest Nu care

cumva să cădem pe capul unora ori al

altora Ne înălţăm mai sus decât îşi permit

alţii Ori suntem în picaj mai ceva decât

ciocârlia noastră folclorică De parcă ne-am

fi născut în genunchi Murmurăm toată viaţa

Tatăl nostru la gura beciului Ajunge domnilor

Pe locuri fiţi gata DEŞTEPTAREA

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II