Vai nu sunt în stare nici măcar să valorizez cerul din noroaiele istoriei naționale ce să mai vorbesc despre tezaurul folcloric din sudoarea în versuri a țăranului român de pretutindeni dacă poftim satul românesc nu-i decât un muzeu cu exponatele date pe invizibil iar sentimentele materne ale ultimei fecioare de la țară seamănă izbitor c-un tablou nesemnat Grigore Alexandrescu cum să mai trăiești dacă și arta a luat-o razna cum să nu te revolți taman în timpul liturghiei când Dumnezeu ia chipul nebunului satului cum să nu urli de plăcere dacă ninsoarea refulează în primul vers de dragoste fără pic de rușine COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014
Dragă Kitty neîncrederea este boala care macină zi de zi lumea nici ura nu-imai perversă decât suspiciunea că aproapele tău ți-a și luat măsura prezumt ivă a gropii în care prietenește te aruncă de mai multe ori pe zi salt înapoi prieten la orizontul zilei COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
Comentarii
Trimiteți un comentariu