PREA NERUȘINATELE MELE TĂCERI

 

Prea nerușinatele mele tăceri

Dragă Kitty nu mai suport nicio rană

Nu vreau să mai văd niciun om rănit

sau bolnav La naiba cu indiferența ori

cărei instituții Mă doare prostia celor

care ne conduc zâmbind spre iad Bise

ricile lumii sângerează de zile săptămâni

luni întregi În fiecare clipă pe crucea lui

Hristos sângerează alt om Și nimeni dar

absolut nimeni nu-i leagă rănile Doamne

unde-s oamenii de altădată Dacă și ecoul

intră-n pământ de rușine dragă Kitty

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

EREZIA ARTEI

Imagine
 Vai nu sunt în stare nici măcar să valorizez cerul din noroaiele istoriei naționale ce să mai vorbesc despre tezaurul folcloric din sudoarea în versuri a țăranului român de pretutindeni dacă poftim satul românesc nu-i decât un muzeu cu exponatele date pe invizibil iar sentimentele materne ale ultimei fecioare de la țară seamănă izbitor c-un tablou nesemnat Grigore Alexandrescu cum să mai trăiești dacă și arta a luat-o razna cum să nu te revolți taman în timpul liturghiei când Dumnezeu ia chipul nebunului satului cum să nu urli de plăcere dacă ninsoarea refulează în primul vers de dragoste fără pic de rușine COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014
Citiți mai multe