RUGĂ 99-00-01- COSTEL ZĂGAN

 

RUGĂ 99-00-01

Căci singur ca anul acesta ca anul trecut

Și ca de când sunt N-am fost niciodată

Dar Doamne Singurătatea mea cea de

toate zilele dă-mi-o mie și astăzi Și nu

mă du în ispita singurătății singurătăților

Și mă iartă de toate iluziile pierdute

cu voie sau fără voie Precum iert și eu

prietenilor mei toate disperările câștigate

Și mă izbăvește de mine însumi Lăsându-mi

o Doamne și iubita și dragostea și pe Eminescu

Cel cu Melancolia fără de margini și cu epicentrul

în fiecare cuvânt Apoi din cenușa poemului divin

Ajută-mă o Doamne să-mi revin

Atât întreabă focul din cuvânt

Atât răspund tăcerile arzând

Foto: Andi Spot