C
ostel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
EREZIA DE-A TE NAȘTE ROMÂN
Ca pe cea mai curată lacrimă
din Ochiul Universului
Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor
Și nu credeam
că
voi ajunge vreodată
să-i fiu
poetul deplin
Pururi tânăr
înfășurat în versuri
cobor
de pe
baricadele tăcerii
Iar unde-am ajuns
De la Dunăre la Tisa
România plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De ciocoi și strâmbătate
Vai de biet Român săracul
De ce Doamne nu-l ia dracul
Trage-n brazdă ca un bou
Schimbă-l Doamne și-l fă nou
Comentarii
Trimiteți un comentariu